Teodora's Blog

Înaintea gadgeturilor digitale existau cele mecanice. În jurul anilor ’70, o revistă franţuzească cu benzi desenate, Pif Gadget, şi-a sigilat conţinutul într-un ambalaj transparent şi a venit împreună cu o jucărie mică din plastic sau din cauciuc. Bineînţeles, acel cadou nu era gata făcut, copiii trebuiau să-l monteze singuri sau cu ajutorul părinţilor. Pif-ul copilăriei autorului nu era nicidecum un iPad, nici măcar un Kindle. N-avea nici touch screen, nici butoane. Ion Manolescu se bucura doar de mirosul proaspăt de cerneală colorată al revistei. Acesta găsea cele mai trăsnite întrebuinţări fiecărei jucării în parte. Cu „arbaleta medievală” a fugărit pisicile vecinului. „Luneta astronomică” i-a permis autorului să urce pe acoperişul blocului şi să studieze craterele de pe Lună. Cu ajutorul „microscopului veritabil” scriitorul a reuşit să pătrundă în lumea insectelor de pe frunze. „Ţigara cu apă” i-a adus destule necazuri, deoarece a stropit-o pe bunica lui direct pe ochelari, pr

Nu toţi oamenii ştiu să folosească foarte bine computerul. Printre aceştia se numără şi autoarea, Evelina Bidea. Aceasta povesteşte cititorilor amintiri pixelate din trecut. La vârsta de treisprezece ani, scriitoarea a văzut primul ei computer. Din nefericire, calculatoarele se mişcau cu „viteza melcului”. Până şi internetul de pe un mobil vechi fără touch screen ar fi mers mult mai rapid! La ora de informatică, profesorul i-a învăţat pe elevi cum funcţionează limbajul simplist al BASIC-ului. Foloseai câteva cuvinte în limba engleză şi semne matematice care se traduceau (în limba computerului) în serii de 1 şi 0. În sinea sa, autoarea îşi zicea că nu-i mare lucru BASIC-ul. Ea asculta cerinţele profesorului după care, în ultimele minute rămase din oră, juca „Thieves”, un joc în care trebuia să găseşti hoţul, ascultând indiciile personajelor. Lumea aceasta nouă o fascina de-a dreptul pe scriitoare. Aveai nevoie de o minte inteligentă pentru a rezolva misterele. De asemenea, Evelina

Înainte de a începe să citiţi această poveste, trebuie să ştiţi câteva lucruri despre autoare: cărţile ei sunt scrise direct la computer, iar primul ei calculator s-a numit Chiril şi Metodiu (după sfinţii zilei în care l-a primit). De asemenea, cel mai ciudat lucru pentru Ioana Pârvulescu este să nu-i răspunzi unui prieten la email-uri. Povestea începe astfel: în noaptea de Anul Nou, la ora doisprezece fix, autoarea îşi pune cea mai mare dorinţă; vrea din tot sufletul ei să aibă un casetofon. Acesteia i se pare destul de greu să primească aşa ceva, fiind vremuri atât de grele. În dimineaţa de 1 ianuarie, Ioana Pârvulescu aude câţiva copii care merg cu uratul: „... să trăiţi, să-mbătrâniţi, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir... Tare ca piatra...”. Ultimele trei cuvinte răsună în mintea autoarei pentru o vreme. Scriitoarea crede că este ca un semn al soartei, dovadă că întâmplările care au urmat s-au înlănţuit în cel mai ciudat mod. Acţiunea se petrece o lună mai târziu

Autoarea povesteşte cititorilor cum era fără computere pe vremea copilăriei sale. Ioana Nicolaie are o discuţie despre acest subiect cu fiul ei. În prima parte a poveştii, băiatul pare să fie dependent de calculator. Vrea cu orice preţ să-i arate mamei sale toboganul de pe Minecraft care e „înalt până la cer, până deasupra norilor”. Înainte de culcare, autoarea începe să-şi amintească diverse întâmplări petrecute în copilăria ei. Aceasta obişnuia să se joace „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, „Raţele şi vânătorii”, „De-a v-aţi ascunselea”, fotbal. Nu existau în niciun caz iPhone-uri sau iPad-uri pe-atunci. Copiii aveau alte preocupări: citeau, se ocupau de treburile casei sau duceau mieii la păscut. Îşi făceau temele seara, la lumina lămpii, deoarece nu aveau curent. Autoarea povesteşte fiului ei cât de greu era să cumpere mâncare. Trebuia să stai ore în şir la coadă doar ca să cumperi fructe şi legume. Uneori ajungeai să te întorci acasă cu buzunarele goale. Ioana Nicolaie îşi aduce ami

Ghiocel este un băieţel de doisprezece ani căruia îi place să repare vechituri din gunoaie (mp3-playere, miniradiouri, jocuri portabile). Tatăl şi unchiul său făceau acelaşi lucru mai demult. Strângeau fier vechi cu o căruţă trasă de doi cai. Într-o zi însă, primăria a interzis căruţele şi caii în oraş. Strângătorii de fiare vechi au încercat să meargă pe străzile pustii şi lăturalnice. Poliţiştii le-au dat voie să meargă pe astfel de străzi. Din nefericire, înţelegerea făcută n-a ţinut mult timp. Până la urmă, unchiul lui Ghiocel a intrat la închisoare, iar tatăl băieţelului s-a dus în Germania cu o iubită (sau, aşa cum a zis el, „cu o combinaţie”). Ghiocel a rămas doar cu un măgăruş pe nume Maicăl şi cu o cotigă (făcută de el însuşi dintr-o ladă şi două roţi de mountain bike). Ghiocel petrece timpul cu Angi, funcţionara de la Centrul de Reciclare, scapă de poliţişti cu uşurinţă şi inventează tot felul de lucruri noi din diverse piese. Ghiocel „munceşte ca un om mare” şi „gânde

Before starting, I want you to know one thing: this book is strange (in a good way). The characters go through some strange adventures, they enter a strange world where they meet a strange person... And even the author has a strange name: I. M. Strange. It’s a pseudonym, of course, but I really liked the idea! :) Toby and his two best friends, Emma and Lucas, live in a seaside town called Weirville. On Toby’s 11th birthday, the three kids play with a new ball on the beach. Yes, Weirville is a nice-looking town... if you avoid the abandoned funfair on the pier. Many people call the town “Weirdsville” because of this strange place. After a while, the three friends bump into a very annoying person: Keira Ramone. She gets her hands on the ball and kicks it towards Happyland, the funfair. Now Toby, Emma and Lucas are left with nothing. But their sadness doesn’t last for long because, all of a sudden, four tickets fall from the sky. The kids can’t believe their eyes. These are not ordin

“Fire Spell” is a “wonderfully twisty, creepy melodrama with three heroes to love and two villains to hate”. This is written on the back cover of the book and it’s very true! :) Clara Wintermute is the main character of the story. Her birthday is about to come. She lives in London with her mother, Ada, and her father, Dr. Wintermute (his name isn’t mentioned). When Clara was little, she had four other siblings. Charles Augustus was her twin brother. Unfortunately, Clara’s siblings died because they ate watercress. Clara organizes a birthday party. A puppeteer named Gaspare Grisini prepares a Venetian Fantoccini (a puppet show) for the little girl. After the party, Clara disappears all of a sudden. Many think that Grisini is the one who kidnapped her. Gaspare performed two other shows for two kids in the past. Both of them have also disappeared. Elizabeth Rose Fawr (or Lizzie Rose, for short) is a red-haired girl. She is one of Grisini’s assistants. The other helper is a boy named

Have you ever wondered where the snow comes from? If you have, then you’ll find the answer in this book... Lettie Peppercorn is a 12-year-old girl. She is the landlady of White Horse Inn, a house on stilts. The little girl has to look after the guests all day, while her father spends his time in pubs. Lettie’s mother, who is an alchemist, disappeared a long time ago. The only thing left behind her is a note. It says that if Lettie leaves her house, she could be in terrible danger and die. Also, Lettie’s mother mentions that she would return one day... Until then, the girl is stuck in her house. Her only friends are a pigeon, Periwinkle, and the Wind. One cold wintry evening, an unusual man with blue teeth and an icicle beard named Blüstav arrives at White Horse Inn. He carries a strange luggage. The old man has got magic powers. For example, he can turn pebbles into shillings. The man claims to be a snow merchant. Lettie is his new customer. She can buy his latest invention: sn

Tabitha Grey is the main character of the story. She is a 14-year-old girl who moves into Weston Manor with her family. Her father is the new Keeper of the house. Tabitha really likes her new home. But, after a while, things begin to change... She starts to hear strange voices. She feels like she is being watched all the time. The scent of lavender coming out from nowhere is strong and unpleasant to her: “The bells. They’re ringing again. In a really haphazard manner. They don’t stop ringing. All night. There are smells around my bed. Lavender. Coal. Voices whisper from the corners of my bedroom and I can hear the swish of silk going back and forth across the wooden floorboards. My windows rattle and bang and at one point something soft brushes my face and there’s a loud laugh right up against my ear. “LEAVE ME ALONE!” I yell...” (page 245) Unfortunately, no one believes Tabitha’s stories. No one else can hear the strange voices or smell the strong perfume of lavender... Tabitha

“Focul” este o piesa de teatru pe care doream s-o vad de mult timp. Cu cateva saptamani in urma mi s-a ivit ocazia de a merge la aceasta piesa foarte interesanta. Actiunea are loc intr-o perioada in care oamenii nu mai citesc carti. Pompierii nu mai sting focuri, ci le aprind. Ei sunt cei care ard cartile pentru ca acestea nu mai trebuie sa existe. Personajul principal este un pompier pe nume Guy Montag. Impreuna cu comandantul Beatty, Guy da foc cartilor pe care le gaseste in casele oamenilor. In ciuda faptului ca Montag isi face datoria ca orice alt pompier, el este diferit fata de ceilalti. Guy se schimba si mai mult atunci cand se intalneste cu noua lui vecina, Clarissa McClellan, o fata de 17 ani. Aceasta citeste in continuare carti alaturi de familia ei si se bucura de fiecare lucru marunt din jurul ei: de parfumul florilor si al frunzelor, de gustul ploii... Din nefericire, fata este considerata ciudata de toti colegii ei de la scoala. Guy insa isi da seama ca vecina sa are