Teodora's Blog

Scrierea autoarei este diferită de celelalte povestiri din antologia volumului coordonat de Liviu Papadima, „Ce poţi face cu două cuvinte”. În loc să scrie o poveste, Simona Popescu cade pe gânduri şi îşi împărtăşeşte ideile cititorilor. Scriitoarea ne spune cum a dat ea „Google search” pe internet cuvintele „aripi” şi „lacrimă”. A găsit toate ciudăţeniile posibile! A găsit informaţii despre o trupă care se numeşte „Fără aripi” şi care lucrează la un nou cântec numit... „Lacrimă”. A găsit până şi reclame despre o pereche de cercei cu îngeri cu aripi în formă de lacrimi... E greu să scrii o poveste pentru copii între 11 şi 15 ani, declară autoarea. Îşi aduce aminte de atâtea poveşti cu aripi şi lacrimi... De exemplu, autoarea povesteşte despre fiica ei, Danda (adică Alexandra), câte lacrimi a vărsat pentru a avea o pereche de aripi prinsă de rochiţa ei (acest lucru s-a întâmplat, bineînţeles, când ea avea patru ani!). Simona Popescu ne mai spune şi despre peştele-pasăre (această p

Era odată un Valet de Cupă care trăia în sertarul bunicilor alături de ceilalţi valeţi, regi, doiari, treiari etc. Bineînţeles, acolo se aflau şi reginele. Valetul nostru de Cupă era îndrăgostit de Regina de Cupă. În fiecare turnir care avea loc pe o măsuţă (nu, pardon, pe un câmp de bătălie), bravul cavaler încerca să se lupte cu cât mai mult curaj pentru a o impresiona pe Regină. De multe ori, sărea din mâna bunicii, dar de fiecare dată un As îl bătea... Rezultatele? Un Valet nemulţumit şi un bunic amuzat de neştiinţa bunicii... Într-o zi, Valetul a decis să plece de la curtea regală şi să descopere lumea... Se plictisise de turniruri şi se simţea deja bătrân... Şi totuşi o inimă aşa de tânără palpita înlăuntrul lui... După o mică, dar interesantă călătorie (cu un aspirator uriaş etc.), Valetul a fost pus de bunica pe un raft plin cu bibelouri aduse din China (pentru că a fost găsit pe jos). Pe acel raft a întâlnit un lup leneş şi paşnic, un cal (pe care nici n-a putut să încal

When I first saw this book, I thought that the story was going to be about a really short boy (as you can see on the cover). Yes, I know what it says under the title (“A book of very SHORT stories”). I simply didn’t observe such an important detail, that’s all... :)) You would probably say, dear reader, “Hmmm, short stories! What’s the big deal?” Well, yes, these stories are really short (only one page long), but they’ve got something magic... Something that sparkles when a reader finds out its secret... These stories are meant... to be continued! Not by the author, of course! By the reader! I think this is what Kevin Crossley-Holland wants... To transform the reader into a writer! What a clever idea! :) Check out these fragments. They’re part of two short stories from the book: “I don’t believe in these here ghosteses.” “You don’t?” said the other man. And he vanished.” “Butterfly Poem” she wrote at the top of the page. (...) But where were the words? They had all gone. (...)

Everyone loves bakeries! You can always smell fresh baked bread or croissants. Or even delicious cakes, cupcakes or pancakes... Well, dear reader, if you want to go to a magic bakery, then this book is perfect for you! There is a magic cookbook hidden in the bakery... With the help of the cookbook, you can prepare unusual food! The story is quite delicious! So delicious, that you’d probably want to eat a cupcake... Or maybe the book... Rosemary Bliss is the main character of the story and the daughter of two magician cookers, Albert and Purdy Bliss. Rosemary (or Rose, for short) has two brothers, Thyme and Sage, and one cute little sister named Leigh. Thyme (or Ty, for short) is the oldest brother and Sage, the youngest. Albert and Purdy make lots and lots of magic goodies in their bakery. Some of them are just plain old things to eat... But other cakes and stuff are very powerful: they can do many useful things... They can even heal people from an entire kingdom! The Bliss Cook

Dupa trei saptamani de varsat de vant si de stat in casa, a urmat o serie de “mici aventuri” cu familia si cu prietenii... :) Prima mea iesire a fost acasa la bunicii lui Cezi. Am sarbatorit ziua Cezarei! :) A fost si Lori acolo. Am vorbit cu Cezi si Lori despre diverse lucruri, iar Miri s-a jucat cu poneii ei la “fantana dorintelor”. :) Am petrecut de minune cu Cezi! Mi-a prins bine sa iau o gura de aer dupa atatea saptamani de stat in casa... :) La o saptamana dupa intalnirea cu Cezi, am mers impreuna la Little Texas. Ca de obicei, m-am simtit foarte bine! Mancarea a fost foarte buna! Am jucat cu Cezi badminton (Miri a fost arbitrul). Am fost de-a dreptul incantata cand am aflat ca in urmatoarea zi aveam sa ma intalnesc din nou cu Cezi! Fiind Noaptea Muzeelor, intrarea in orice muzeu era gratuita, asa ca am profitat de aceasta ocazie si am vizitat mai multe muzee. Era foarte multa lume, dar nu m-a deranjat acest lucru... Primul muzeu pe care l-am vazut a fost Muzeul Pogor