Despre „Cui i-e frică de computer? – Pe vremea când nu existau computere” de Ioana Nicolaie

Autoarea povesteşte cititorilor cum era fără computere pe vremea copilăriei sale. Ioana Nicolaie are o discuţie despre acest subiect cu fiul ei. În prima parte a poveştii, băiatul pare să fie dependent de calculator. Vrea cu orice preţ să-i arate mamei sale toboganul de pe Minecraft care e „înalt până la cer, până deasupra norilor”. Înainte de culcare, autoarea începe să-şi amintească diverse întâmplări petrecute în copilăria ei.
Aceasta obişnuia să se joace „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, „Raţele şi vânătorii”, „De-a v-aţi ascunselea”, fotbal. Nu existau în niciun caz iPhone-uri sau iPad-uri pe-atunci. Copiii aveau alte preocupări: citeau, se ocupau de treburile casei sau duceau mieii la păscut. Îşi făceau temele seara, la lumina lămpii, deoarece nu aveau curent. Autoarea povesteşte fiului ei cât de greu era să cumpere mâncare. Trebuia să stai ore în şir la coadă doar ca să cumperi fructe şi legume. Uneori ajungeai să te întorci acasă cu buzunarele goale. Ioana Nicolaie îşi aduce aminte cu multă plăcere ziua în care s-a dus să cumpere pâine. Se afla la rând şi se pregătea să îi spună vânzătoarei următoarele cuvinte: „Patru pâini şi jumătate: suntem şapte copii, deci nouă persoane, cu mama şi tata.”. Când a ajuns în faţa tejghelei, autoarea a cerut pâinea, însă nu a găsit banii. Spre surprinderea ei, vânzătoarea i-a băgat în sacoşă cinci franzele, fără să ceară vreun ban.
Fiul autoarei este foarte surprins când aude aceste poveşti. Nu-i vine a crede cât de grea era viaţa pe vremuri, fără computere, fără iPad-uri, fără curent sau supermarket-uri. Autoarea însă ştie un lucru important: copiii aveau parte de o viaţă frumoasă, plină de întâmplări. Nimeni nu deţinea asemenea aparate sofisticate. Aveau în schimb alte lucruri care le-au făcut copilăria mai frumoasă: cărţile şi jocurile cu prietenii.
Aşa cum trec o mie de ani într-o poveste cât ai zice „peşte”, aşa trece şi o oră de povestit. Autoarea îşi îndeamnă fiul să se ducă la culcare. Ţine în suspans atât pe băieţel, cât şi pe cititor: „Cât despre computere, terminasem facultatea când mi l-am cumpărat pe primul. Dar despre asta vorbim mai bine mâine seară. Ai pierdut deja o oră de somn.”. Ioana Nicolaie reuşeşte cu succes să pună în valoare viaţa aşa cum era pe vremea când nu existau computere. Aceasta scoate la iveală toate bucuriile pe care ţi le aducea copilăria.