Despre „Băiatul miliardar” de David Walliams

(Editura Arthur, Bucureşti, 2013)

V-aţi întrebat vreodată cum este să fii miliardar? Dacă răspunsul e „da”, atunci faceţi cunoştinţă cu Joe Bostan, un băiat de doisprezece ani care este „ridicol, absurd de bogat”. Tatăl lui este proprietarul companiei „Dos Proaspăt”. El vinde hârtie igienică umedă pe o parte şi uscată pe cealaltă.
Joe are tot ce şi-ar putea dori un copil: un televizor HD cu plasmă şi ecran plat în fiecare încăpere din casă, 500 de perechi de adidaşi Nike, un câine-robot din Japonia, toate jocurile pe calculator din lume, un cinematograf 3D IMAX în pivniţă, o popicărie subterană cu zece piste, o masă de biliard, un aparat de popcorn, o parcare pentru skateboard, 100.000 de lire pe săptămână (ca bani de buzunar), un montagne russe în grădină, doi crocodili, un rechin etc.
Băiatului îi lipseşte un singur lucru: un prieten. Toţi colegii lui îl strigă „Funduleanu” sau „Hârtie de Budă”... Joe îşi doreşte să meargă la o şcoală de cartier. Vrea să fie considerat un copil ca oricare altul... La început domnul Bostan nu este de acord cu propunerea fiului său: „- Dar nu poţi merge la o şcoală obişnuită. Eşti miliardar. Toţi copiii or să-şi bată joc de tine sau or să vrea să-ţi fie prieteni doar pentru că eşti bogat. O să fie un coşmar.” (pag. 26) Joe propune să nu dezvăluie absolut nimănui faptul că el e miliardar („O să fiu doar Joe.”). Până la urmă domnul Bostan îndeplineşte dorinţa băiatului şi îl trimite la o nouă şcoală.
Încă din prima zi Joe se împrieteneşte cu un băieţel pe nume Bob. Pentru o vreme cei doi se înţeleg foarte bine. Joe află mai multe lucruri despre noul lui prieten: Bob trăieşte într-o casă mică doar cu mama sa, tatăl lui a murit mai demult pentru că avea cancer. Mama lui Bob are două slujbe pentru a câştiga mai mulţi bani. Lui Joe îi pare foarte rău pentru amicul său. Îşi dă seama cât de grea poate fi viaţa altor oameni... Un miliardar ca el poate avea orice.
Într-o zi Joe şi Bob merg la un magazin de ziare. Vânzătorul pe nume Raj îl recunoaşte pe micul miliardar. Ba chiar găseşte într-un ziar o poză cu el şi următoarele cuvinte scrise alături: „Cei mai bogaţi copii din Marea Britanie. Numărul unu: Joe Bostan, 12 ani. Moştenitorul averii Dos Proaspăt. Avere estimată: zece miliarde.” (pag. 53) Bob este dezamăgit că află târziu secretul noului său prieten, însă îi promite lui Joe că nu va spune nimănui acest lucru.
Bob începe să aibă parte de probleme. El are doi duşmani porecliţi Râmătorii. Aceştia îşi bat joc de el ori de câte ori se întâlnesc. Joe îi plăteşte pe cei doi gemeni ca să se poarte frumos cu Bob. Acesta se supără foarte tare atunci când află motivul pentru care Râmătorii dau dovadă de bunătate. Îl numeşte „răsfăţat” pe Joe şi decide să nu mai vorbească deloc cu el. Comportamentul lui Bob îl surprinde pe micul miliardar. Nu poate înţelege de ce a fost respins ajutorul său...
Din nefericire pierderea prietenului său nu este singura problemă care îl deranjează pe Joe. Tatăl lui vrea să-i ofere o viaţă cât mai frumoasă şi mai uşoară fiului său, însă lucrurile pe care le face îl supără foarte mult pe băiat. Domnul Bostan o plăteşte pe Lauren, o colegă de-a miliardarului, ca să fie prietenă cu Joe, cumpără o motocicletă foarte scumpă pentru domnul director pentru a o da afară pe profesoara de istorie, doamna Ţâfnă, şi plănuieşte să se însoare cu Safira, o domnişoară tânără şi îngâmfată. Joe realizează în sfârşit de ce Bob s-a supărat pe el: banii nu rezolvă orice problemă. Dragostea şi prietenia sunt două lucruri importante care nu pot fi cumpărate.
Într-o zi compania domnului Bostan dă faliment. Ştirea apare în toate ziarele britanice: „MILIARDARUL BOSTAN RUINAT, titra The Daily Telegraph; DOS PROASPĂT E DĂUNĂTOARE PENTRU FUNDURI! exclama Daily Express; AVEŢI FUNDUL PURPURIU? întreba The Guardian; REGINA ARE FUND DE BABUIN, pretindea Daily Mail.” (pag. 191-192) Hârtia igienică „Dos Proaspăt” nu mai este bună pentru nimeni. Domnul Bostan pierde tot ce-i aparţine... cu excepţia fiului său. Joe are posibilitatea să păstreze un singur lucru din camera sa. Micul băiat alege racheta făcută de tatăl său cu mult timp în urmă din suluri de hârtie igienică. Domnul Bostan rămâne surprins când vede un asemenea lucru: „- Dar nu e decât un sul de hârtie igienică de care e lipită altă bucăţică dintr-un sul de hârtie igienică.” (pag. 201) Joe însă îi spune că acest cadou a fost făcut cu dragoste şi că valorează mai mult decât orice alt dar scump cumpărat. Tatăl lui este cuprins de emoţie şi îi cere iertare băiatului pentru tot ce a făcut.
Domnul Bostan şi fiul său încep o nouă viaţă... alături de Bob şi mama lui. Cei doi băieţi s-au împăcat. Bob şi-a invitat prietenul la el acasă. Mama sa le-a oferit oaspeţilor o plăcintă ciobănească. Domnului Bostan i-a plăcut atât de mult plăcinta (fiind de asemenea mâncarea lui preferată), încât s-a căsătorit cu mama lui Bob. Astfel, cei doi copii nu au devenit doar prieteni, ci şi fraţi vitregi. Finalul este fericit pentru noua familie Bostan!
Cărţile scrise de David Walliams sunt foarte asemănătoare cu cele ale lui Roald Dahl. Sunt la fel de amuzante. Finalul povestirii „Băiatul miliardar” prezintă pe scurt urmările din viaţa mai multor personaje. După părerea mea, cel mai haios paragraf este cel despre Regina Elisabeta a II-a: „Fundul reginei a rămas purpuriu. L-a arătat tuturor supuşilor când şi-a ţinut discursul anual către naţiune din ziua de Crăciun, numindu-l anus horribilis.” (pag. 205)
Bineînţeles că personajul care va atrage atenţia cititorilor este Joe. La început el e un băieţel răsfăţat care se gândeşte numai la bani şi cadouri. Însă tot el este cel care realizează că a făcut multe greşeli. În final pierde o avere întreagă, dar câştigă ceva mult mai valoros: o familie.