Teodora's Blog

„ Hai cu mine , mi-a spus mama, iar cuvintele ei au rămas atârnând în aer ca niște picături de ulei într-un pahar cu apă – plutind și ghiontindu-se prin spațiul camerei, cu marginile tremurânde, descompunându-se și înmulțindu-se, formând acea propoziție simplă iar și iar, fără oprire.” (pag. 41) Nu are loc o simplă ieșire dintr-o rutină chinuitoare. Este vorba despre dorința arzătoare a unei mame muribunde de a-și ajuta fiul și, totodată, de a se salva pe ea însăși. Cititorul se va afla mereu în preajma celor două personaje „afectate”, fie retras și atent la fiecare interacțiune dintre ele, fie cu impulsul necontenit de a interveni în viața lor și de a le aduce la o împăcare (de sine) cât mai repede. Romanul Tatianei Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi , surprinde restabilirea legăturii dintre adolescentul Aleksy și mama sa, bolnavă de cancer în stadiu terminal. Rememorarea trecutului din perspectiva băiatului are un rol terapeutic, de clarificare a tuturor întâmplărilor

Se cunoaște faptul că generațiile tinere caută povești care să iasă din tiparul comun. Literatura străină își face simțită prezența la noi, de mult timp, oferind o varietate mare de teme și personaje contemporane. Și totuși, autorii străini sunt predispuși unor întâmpinări oarecum „reținute” din partea cititorilor, iar esența poveștilor se poate pierde, întrucât autenticitatea lor ajunge să fie prelucrată. Tocmai de aceea, în contextul zilei de azi, o carte precum Vertijia , scrisă de Ioana Nicolaie în continuarea primei suite de aventuri, Ferbonia (Editura Arthur, 2015), reușește cu succes să valorifice literatura pentru copii de la noi. Dacă ar fi să ne referim la întreg traseul străbătut de eroii celor două cărți menționate, am putea spune că Fil și Luvia trec de la etapa copilăriei la cea a adolescenței prin intermediul experiențelor acumulate. În timp ce în Ferbonia cei doi prieteni află treptat ce presupune farmecul unei „năzăreli”, în universul Vertijiei personajele sunt p

“To be fair, everyone lies about their age. Adults pretend to be younger. Teenagers pretend to be older. Children wish they were grown-ups. Grown-ups wish they were children.” Quite a smart observation coming from a 12-year-old boy named Liam Digby. But there’s more to it than meets the eye. The main character of Frank Cottrell Boyce’s Cosmic is already around 6 feet tall and growing a beard. He may be getting closer to his 13th birthday, but plenty of other people mistaken him for a 30-year-old adult. Gather round, a fun new read has been revealed. But then again... there’s more to it than meets the eye . As I sit and reconsider the main ideas of the plot, I can only reach the following conclusion: the story itself is not meant to be taken too seriously since it has been written with the desire to highlight the concept of parenthood in a light-hearted way. If you happen to question bits and pieces of Liam’s journey as I initially did, then plenty of the plot’s magic will slowly