Despre „Cui i-e frică de computer? – Dorinţa” de Ioana Pârvulescu

Înainte de a începe să citiţi această poveste, trebuie să ştiţi câteva lucruri despre autoare: cărţile ei sunt scrise direct la computer, iar primul ei calculator s-a numit Chiril şi Metodiu (după sfinţii zilei în care l-a primit). De asemenea, cel mai ciudat lucru pentru Ioana Pârvulescu este să nu-i răspunzi unui prieten la email-uri.
Povestea începe astfel: în noaptea de Anul Nou, la ora doisprezece fix, autoarea îşi pune cea mai mare dorinţă; vrea din tot sufletul ei să aibă un casetofon. Acesteia i se pare destul de greu să primească aşa ceva, fiind vremuri atât de grele.
În dimineaţa de 1 ianuarie, Ioana Pârvulescu aude câţiva copii care merg cu uratul: „... să trăiţi, să-mbătrâniţi, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir... Tare ca piatra...”. Ultimele trei cuvinte răsună în mintea autoarei pentru o vreme. Scriitoarea crede că este ca un semn al soartei, dovadă că întâmplările care au urmat s-au înlănţuit în cel mai ciudat mod.
Acţiunea se petrece o lună mai târziu. Ioana Pârvulescu trece prin Grădina Icoanei şi găseşte pe o alee o sculptură din piatră cenuşie. O sculptură „tare ca piatra”... Este „un mic zeu” cu mâinile împreunate pe burtă şi cu o căciulă haioasă pe cap. Scriitoarea vrea să returneze zeul celui care l-a pierdut, dar nu ştie cum.
Cu câteva zile înainte de 1 Martie, autoarei îi vine o idee: îşi doreşte să facă împreună cu fratele ei, Mihai, vărul ei, Dorin, şi prietenul ei, Daniel, mărţişoare cu chipul zeului. Astfel, proprietarul sculpturii poate primi înapoi micuţul zeu. Cei patru se apucă de treabă. De 1 Martie vind mărţişoarele lor, care au un mare succes. Toată lumea s-a plictisit de potcoave, inimioare şi flori aurii... Cu banii câştigaţi, autoarea reuşeşte să-şi ia un radiocasetofon! Bucuria ei este de nedescris! Îşi dă seama în sfârşit că zeul i-a adus mult noroc!
Astăzi Ioana Pârvulescu ascultă muzică pe YouTube şi pe mp3-player. De curând a primit şi un iPad. Dar o frământă în continuare următoarea întrebare: de unde vine zeul? Autoarea îi îndeamnă pe cititori să caute proprietarul micuţului zeu. Tot ce trebuie să facem este să-i dăm un telefon sau să-i scriem un email dacă găsim pe cineva. Scriitoarea însă nu este aşa de sigură dacă vrea să se despartă de sculptura sa. I-ar fi greu după atâţia ani petrecuţi împreună!