„ Până și construcțiile uriașe, ca asta, se schimbă. Doar noi o să rămânem mereu împreună, nu-i așa?! ” Dacă vi se întâmplă să citiți greșit numele personajului, nu trebuie să vă faceți griji. Însuși scopul lui Medilo, eroul poveștii scrise de Ioana Nicolaie, este de a provoca reacții diverse și de a trezi amintirea unei melodii dragi, o melodie care (re)aduce, negreșit, căldură în suflet. În timp ce micuții cititori vor veni cu propriile întrebări la cele însemnate pe spatele cărții („ Oare cum se joacă Medilo, un băiat cârlig de rufe? Ce prieteni are? Cum crește el într-un loc în care nu i se poate întâmpla nimic rău? De ce pleacă-n cea mai mare aventură? ”), adulții vor schița un zâmbet cu subînțeles în urma citirii cuvintelor cu conotație magică: „ Veți înțelege pe parcurs cum dragostea fiecărei mame mută lumea din loc. ”. Învăluit într-un permanent „abur muzical”, Medilo reprezintă un cumul de sentimente verbalizate cu o curiozitate inocentă și explicate treptat de către mama