Despre „Ce poţi face cu două cuvinte – Batiste pentru pereţi” de Dan Stanciu

Cu mult timp în urmă, toate lucrurile de pe Pământ aveau aripi. Animalele, obiectele, oamenii... până şi Cosmosul. Totul plutea în aer, fără nicio grijă, cu sufletul uşor ca o pană!
Autorul prezintă această viaţă de mai demult într-un mod haios. Se adresează direct cititorilor, devenind astfel narator. După fiecare propoziţie, Dan Stanciu adaugă câte o paranteză unde dă câte o explicaţie amuzantă.
Aceste mici glume o ţin tot aşa până în final, unde un calorifer zburător se loveşte de un gheţar. Atunci, a curs... prima lacrimă! O lacrimă a schimbat tot Universul! Au dispărut din ce în ce mai mult aripile care te duceau în lumi necunoscute... Viaţa a devenit mai grea, cu lacrimi cu tot (ei, vedeţi, nu-i de mirare că un scafandru în costum de aviator s-a supărat pe caloriferul plângăcios şi că i-a spus că trebuia să se scufunde... ca Titanicul!).
Această poveste este asemănătoare cu viaţa reală. Ea este grea, cu multe obstacole peste care omul trebuie să treacă, fie că vrea sau nu... Nimeni nu poate să declare că are o viaţă uşoară, că poate zbura cu adevărat... Un zbor trebuie să fie lin. Nu se poate să plângi zburând sau să zbori plângând...
De multe ori, autorul se uită în jurul său la toate lucrurile care mai demult au putut să zboare... Când e în casă, se uită la pereţi. Şi de fiecare dată când Dan Stanciu se întoarce de la aeroport (oare zborul cu avionul a fost lin?), trebuie să şteargă lacrimile pereţilor... cu batiste. Până şi casa plânge după stăpânul ei, nu-i aşa? Un zbor lin ar putea avea loc... în casa ta, unde într-adevăr te simţi cel mai bine!