Despre „Care-i faza cu cititul? – Ce poţi să faci cu o carte” de Bogdan Ghiu

Povestirea lui Bogdan Ghiu din antologia „Care-i faza cu cititul?” este o scrisoare trimisă nepoţicii sale, Anais.
Bogdan Ghiu îşi îndeamnă nepoata să se joace cu cărţile, nu cu alte „jucării” ale lumii moderne: calculatorul, internetul, telefonul etc. Lectura unei cărţi înseamnă prelucrarea sufletului şi a minţii cititorului. În scrierea sa, autorul spune că noi, cititorii, ne „modelăm sculptural”, cu propriile mâini. Acest lucru vrea să spună de fapt că ne îmbogăţim cunoştinţele. Citind o carte, ne construim calea vieţii către succes.
Jocurile de pe calculator oferă copiilor o lume virtuală, dar pe care nu pot să o prelucreze. În schimb, o carte oferă (câte) o lume fiecărui cititor (fiind percepută diferit de fiecare om în parte), o lume cu care oricine poate să facă orice. Poate să o schimbe, să o sculpteze, să o rescrie în mintea sa, în sufletul său. Lumea cărţilor e oglinda în care se uită de foarte multe ori cititorul. Cartea e cititorul. Prelucrând cartea, întorcând-o pe toate părţile, cititorul se prelucrează pe sine, se dezvoltă şi capătă noi cunoştinţe.