Despre „Care-i faza cu cititul? – Lectura în trei, în doi, de unul singur” de Rodica Zane

În textul „Lectura în trei, în doi, de unul singur” de Rodica Zane este vorba despre cum autoarea a învăţat să citească şi să intre în lumea poveştilor.
La început, lectura a fost în trei: autoarea, fratele ei, Mircea, şi un membru din familie care le citea câte o poveste înainte de culcare. Povestea preferată a autoarei şi a fratelui ei era „Foarte gras fără nas”. Era vorba despre un bob de mazăre... foarte gras şi fără nas.
Când autoarea a început să meargă la şcoală şi să înveţe să citească, lectura a fost în doi: scriitoarea şi fratele ei, singuri. Le plăcea să citească „Legendele Olimpului” şi „Legendele şi miturile Greciei antice”.
Nu după mult timp, autoarea a început să citească singură. Relua „Legendele Olimpului” şi „Legendele şi miturile Greciei antice”. Îi făcea plăcere să intre în lumea poveştilor! Autoarea ştia toţi zeii din legende, ei erau exact ca prietenii de joacă... Cât timp autoarea citea, creştea din ce în ce mai „mare”... Zeus şi Hera erau cei mai „mari”, dar autoarea a descoperit că zeii erau şi ei învinşi câteodată, deşi îşi foloseau toată forţa lor ca să se răzbune... Atunci când zeii nu mai erau aşa de „mari”, autoarea se simţea mai puternică (şi mai „mare”, bineînţeles!) decât ei.
Mi-a plăcut cum a prezentat scriitoarea etapele citirii unei cărţi... La început, eşti mic şi nu te descurci să citeşti o carte de unul singur. Dar cu timpul, creşti mai „mare” şi descoperi (fără niciun ajutor) lumea poveştilor! Întotdeauna simţi că personajele sunt prietenii tăi...
Îmi place de asemenea cum încheie autoarea povestirea: „Oare o fi adevărat ce scrie pe unul dintre tricourile mele? Dacă citeşti, trăieşti mai mult.”. Odată intrat într-o poveste, „trăieşti” mai mult, ai parte de multe experienţe de neuitat...