Despre „Ce poţi face cu două cuvinte – Peştele-pasăre şi alte poveşti cu aripi şi lacrimi” de Simona Popescu

Scrierea autoarei este diferită de celelalte povestiri din antologia volumului coordonat de Liviu Papadima, „Ce poţi face cu două cuvinte”. În loc să scrie o poveste, Simona Popescu cade pe gânduri şi îşi împărtăşeşte ideile cititorilor. Scriitoarea ne spune cum a dat ea „Google search” pe internet cuvintele „aripi” şi „lacrimă”. A găsit toate ciudăţeniile posibile! A găsit informaţii despre o trupă care se numeşte „Fără aripi” şi care lucrează la un nou cântec numit... „Lacrimă”. A găsit până şi reclame despre o pereche de cercei cu îngeri cu aripi în formă de lacrimi...
E greu să scrii o poveste pentru copii între 11 şi 15 ani, declară autoarea. Îşi aduce aminte de atâtea poveşti cu aripi şi lacrimi... De exemplu, autoarea povesteşte despre fiica ei, Danda (adică Alexandra), câte lacrimi a vărsat pentru a avea o pereche de aripi prinsă de rochiţa ei (acest lucru s-a întâmplat, bineînţeles, când ea avea patru ani!). Simona Popescu ne mai spune şi despre peştele-pasăre (această poveste este pentru cei care şi-au dorit măcar odată în viaţă să zboare). În această scriere, există mai mulţi peşti-păsări (emo, scene, punk, hippie, cool)... Doar un peşte-pasăre nu are... calităţi! Se consideră... un nimeni! În final, acest peşte-pasăre îşi descoperă calitatea: el face parte din familia rară a peştilor... zburători!
Toate aceste gânduri şi idei adunate de autoare au format o poveste, una potrivită pentru fete şi băieţi între... 10 şi 100 de ani!