Despre „Ce poţi face cu două cuvinte – Doar un zbor al Valetului de Cupă” de Adina Popescu

Era odată un Valet de Cupă care trăia în sertarul bunicilor alături de ceilalţi valeţi, regi, doiari, treiari etc. Bineînţeles, acolo se aflau şi reginele. Valetul nostru de Cupă era îndrăgostit de Regina de Cupă. În fiecare turnir care avea loc pe o măsuţă (nu, pardon, pe un câmp de bătălie), bravul cavaler încerca să se lupte cu cât mai mult curaj pentru a o impresiona pe Regină. De multe ori, sărea din mâna bunicii, dar de fiecare dată un As îl bătea... Rezultatele? Un Valet nemulţumit şi un bunic amuzat de neştiinţa bunicii...
Într-o zi, Valetul a decis să plece de la curtea regală şi să descopere lumea... Se plictisise de turniruri şi se simţea deja bătrân... Şi totuşi o inimă aşa de tânără palpita înlăuntrul lui...
După o mică, dar interesantă călătorie (cu un aspirator uriaş etc.), Valetul a fost pus de bunica pe un raft plin cu bibelouri aduse din China (pentru că a fost găsit pe jos). Pe acel raft a întâlnit un lup leneş şi paşnic, un cal (pe care nici n-a putut să încalece!), un pescar chinez (înţelegeţi ceva: „Ţio-ţiu-ţin-ţin!”?) şi... un înger cu aripi de porţelan. Valetul s-a îndrăgostit pe loc de înger şi i-a promis că într-o bună zi o va duce la curtea Reginei de Cupă. I-a promis că se va căsători cu ea şi că vor avea o nuntă de vis! Fetiţa-înger era încântată să audă toate acestea!
Într-o zi, bunica a venit cu o „arătare cenuşie căreia i se spune Cârpă-de-praf”! Urma să şteargă de praf raftul. Valetul era în pericol! Putea fi luat în sus şi dus departe de „draga” lui! Îngerului i-au curs primele lacrimi... de porţelan... Dar pentru că dragostea dintre cei doi era puternică, îngerul şi Valetul s-au gândit că pot zbura de pe raft! Din nefericire, planul lor n-a funcţionat... Fetiţa-înger a căzut şi şi-a rupt aripile. Aterizarea Valetului a fost lină, acesta a plutit până jos... Imediat ce a ajuns cu picioarele pe pământ, a uitat cu totul şi cu totul de draga lui fetiţă-înger! Acesteia i s-a frânt inima. A rămas pe raftul ei singură... Iar Valetul tot mai aşteaptă încă un zbor... Şi nu ca să o vadă pe fetiţa-înger, ci ca să o facă de plăcere... Dar zbori doar atunci când eşti îndrăgostit, căci dragostea învinge totul! Dar când nu există iubire, unde găseşti zbor, aripi? Mai degrabă lacrimi... de porţelan!