Gabriel Cărtărescu este elev în clasa a X-a la Liceul German „Hermann Oberth”. Pe lângă interesul pentru scris (a publicat numeroase povestiri în Revista „Ordinul povestitorilor” și în antologiile colecției „Cărțile mele” de la Editura Arthur) și limba engleză (fiind participant la olimpiadele naționale – succes și anul acesta!), Gabriel este pasionat și de retro tech, declarându-se un tip cu unconventional interests inclusiv pe blogul său, Retrojab (http://retrojab.blogspot.com/). În rândurile ce urmează, am ales să vorbim despre computerul Commodore 64, apărut în 1982, la un preț foarte competitiv față de celelalte computere de pe market. Acesta a dominat piața pentru mulți ani, datorită incredibilelor lui capacități, și a rămas cel mai bine vândut computer până în ziua de azi.
Teodora Leon: Spune-mi puțin despre experiența ta cu laptop-uri și computere retro, din perspectiva unui colecționar împătimit.
Gabriel Cărtărescu: De când am făcut rost de primul meu computer vechi, de ziua mea la 13 ani, un IBM NetVista (cam de la începutul anilor 2000), odată cu un monitor unbranded din 1994 (care m-a ținut bine și e unul din preferatele mele acum), am descoperit tot mai multe din lumea aceasta fascinantă. Odată cu un Sony Vaio PCG-F801A din 1999 am folosit prima oară, pe un computer real, Windows 98. Odată cu iMac G3-ul meu, tot din ‘99, am descoperit lumea unui utilizator de Mac OS 9, de acum 20 de ani. Poate că ar trebui să amintesc și experiența mea preferată, odată cu achiziția laptop-ului Zenith Z-Note Flex, din 1993, când am descoperit minunățiile MS-DOS-ului, ale Windows 3.1 și, un picuț, ale Windows 95. Toate aceste lumi pline de personalitate, inovație și experiențe diferite m-au fascinat și m-au învățat multe lucruri despre lumea computerelor.
Cea mai recentă achiziție a mea este cea de-acum, când am împlinit 16 ani. Este vorba de un Commodore 64 Breadbin original, din 1982. Până acum, toate computerele pe care le-am folosit (computere din anii ‘90 până în ziua de azi) au semănat foarte tare și le-am înțeles imediat. Commodore-ul, însă, e altă poveste. O arhitectură diferită, un sistem total diferit, mă simt ca într-un univers paralel, unde nimic din ce știam despre computere nu se aplică. După un pic de research, însă, și după mult gaming, sunt fericit să declar că modul în care funcționează acest computer mă fascinează enorm. Sincer, mă trimite cu gândul la o consolă. Totul se simte instant, rapid, e greu de explicat, dar e o anume experiență pe care în această zi nu o mai poți simți în același fel.
TL: Despre Commodore 64... Any actual factual verifiable fun facts to share?
GC: Un Commodore 64 (sau orice alt computer din vremea aceea – mai puțin IBM-urile și clonele pe care sunt bazate și computerele de astăzi) e radical diferit de ideea noastră de un computer în ziua de azi, și tehnic și estetic.
- În primul rând, computerele acestea au specificații pe care nu ni le putem imagina astăzi. Un GB de RAM ni se pare acum prea puțin pentru un computer, însă Commodore-ul are 64 de KB, de unde îi vine și numele. Un GB e un milion de KB. Deci da, diferența este de la cer la pământ. Mulți oameni ar crede că nu se poate face nimic cu atât de puțin spațiu, însă ar fi total fascinați când ar vedea jocurile atât de colorate și de rapide ale acestui sistem. Cu numai 64 de KB, un procesor de aproximativ 1 MHz și cu o rezoluție maximă de 320x200, acest sistem reușește, printr-o programare de o eficiență și o inteligență care nu se mai văd astăzi, să ne fascineze pe toți.
- Un alt detaliu ar fi că nu există hard drive. Nu există nici un fel de stocare internă, singurele medii de stocare fiind casete audio sau dischete de 5.25 inch.
- În Europa, majoritatea oamenilor au adoptat casetele, care erau mult mai ieftine, pentru a salva sau a încărca programe, în timp ce în Statele Unite au fost adoptate dischetele.
- Procesorul folosit este MOS 6510, bazat pe celebrul MOS 6502, care este un procesor de 8 biți. Acesta este asistat de chip-urile VIC-II și incredibilul SID (MOS 6581 sau 8580 în modele mai noi).
- Pe vremuri, oamenii obișnuiau să copieze manual codul programelor care puteau fi găsite, în cod BASIC, în unele reviste.
- Ca monitor, majoritatea oamenilor foloseau un televizor CRT prin RF sau composite, însă există și un monitor special făcut de Commodore care este conectat prin S-Video (oferind o calitate mult mai mare).
- Commodore-ul folosește un set de caractere special, numit PETSCII, care conține o grămadă de simboluri în plus față de ASCII. Datorită acestor simboluri, e posibil să programezi jocuri care să pară că au grafici, dar să fie de fapt bazate doar pe text.
TL: Care este cel mai interesant aspect tehnic la un astfel de computer, din punctul tău de vedere?
GC: Cel mai interesant aspect tehnic este, după părerea mea, chip-ul SID (Sound Interface Device) menționat mai devreme. În modelul original de C64, cunoscut și ca modelul Breadbin, este folosit chip-ul 6581 care, ar spune unii, sună mai bine decât varianta din C64C sau C128 (care este 8580). Ambele chip-uri (al doilea fiind o variantă îmbunătățită a primului, care consumă mai puțin curent) au trei “voci” programabile independent. Pe vremuri, computerele nu foloseau pentru sunet înregistrări digitale, ci mai degrabă trimiteau semnale la chip-ul respectiv, care producea un anumit tip de sunet. E ca și cum ai stoca, în loc de o înregistrare a unei melodii cântate la pian, ce note trebuie apăsate la ce timp exact. Astfel, un soundtrack întreg putea să ocupe un spațiu radical mai mic.
SID-ul este până în ziua de azi considerat un chip incredibil, fiind descris de mulți nu ca un chip de muzică pentru un computer personal, ci ca un “puternic sintetizator”. La un moment dat programatorii au descoperit că e posibil să redai și înregistrări digitale folosind SID-ul, cu puțină programare inteligentă. Unele jocuri au câteva fraze înregistrate digital, într-o calitate foarte scăzută, însă. În 8580 aceste înregistrări se aud mult mai încet.
TL: Ai încerca să construiești propriul tău C64 folosind componente noi?
GC: De încercat, n-aș încerca pentru că nu am bani infiniți, dar este posibil să construiești unul aproape 100% din părți originale. Există o placă numită Ultimate 64 (clonă a întregului motherboard) care folosește un FPGA (field-programmable gate array), pentru a emula procesorul din C64, și intră în carcasa originală de C64 sau C64C. Suportă până și SID-uri originale și, cu o carcasă făcută recent (pentru că încă se mai fac) și cu o tastatură (de acestea nu sunt sigur dacă se mai fac), poți construi un Commodore nou.
TL: Se spune că floppy disk-urile au mai multe avantaje decât casetele când vine vorba de salvat programe. Ești de acord cu asta?
GC: Oricine ar fi de acord că, în mod normal, dischetele au multe avantaje față de casete. În primul rând, și cel mai important, dischetele au acces, la întâmplare, la orice parte din date. O casetă, în schimb, poate încărca sau salva un singur fișier, continuu, care poate fi citit numai treptat. Pe lângă asta, dischetele stochează maxim 170 KB, ceea ce e foarte mult, deoarece Commodore-ul oricum are un maxim de 64 KB. Și viteza de transfer este de vreo 300 de bytes pe secundă, care e mult mai mare decât cei 70 de bytes ai unei casete, dar totuși mult mai puțin decât cei 700 ai unei casete cu un turbo loader. Folosind turbo loaders (care sunt complet programate în software), o casetă de 60 minute poate stoca 2000 de KB, de 10 ori mai mult decât dacă ai folosi o casetă normală. Și asta face casetele o opțiune foarte ok. Totuși, dischetele rămân mult superioare ca format. Inclusiv floppy drive-ul – care e modelul 1541 – trebuia inițial să aibă o viteză de transfer mult mai mare, însă din cauza unor probleme înainte de lansare, s-a folosit o soluție care l-a încetinit.
TL: 8-bit sau 16-bit gaming? De ce?
GC: În timp ce pe platforme 8-bit se pot face lucruri incredibile, 16-bit e într-un fel același stil, numai că upgradat. Totul e pixelat și 2D, însă încap mai multe sprite-uri, grafici mai complexe – totul e mai bun. Eu sincer prefer era de 8-bit – numai că asta este 100% subiectiv.
TL: Ce jocuri sunt cele mai bune pentru C64?
GC: Sincer, nu am jucat foarte multe, dar din cele pe care le-am jucat cel mai mult mi-au plăcut Bubble Bobble (un joc foarte fun),
Commando (un shooter game foarte interesant),
Secret Scout, Friday the 13th
și, de departe cel mai complex, Impossible Mission. Jocul cel mai avansat din punct de vedere al graficilor este Mayhem in Monsterland.
TL: Despre ce ar fi vorba într-un joc creat de tine? Ce personal twist ai adăuga?
GC: Nu știu... însă probabil aș încerca să implementez o idee modernă într-un mod care să funcționeze.
TL: Cum s-ar folosi un musical keyboard cu C64?
GC: Cu talent (muzical, pe care eu nu îl am).
TL: Există vreun element care face un sound card să fie mai bun decât un sistem audio modern?
GC: Sound card-urile vechi sunt practic sintetizatoare și s-ar putea spune, într-un fel, că sunt “analogice”. În orice caz, fiecare card de sunet are o personalitate, un detaliu care în ziua de azi nu mai există.
TL: Să zicem că oamenii ar avea de ales între un C64 și un Apple II. Ce le-ai spune ca să-i convingi să cumpere un C64?
GC: Apple II (cel puțin primul) e mult inferior lui Commodore 64 (care, ce-i drept, a apărut la câțiva ani după), deoarece are grafici mai proaste, în general mai puțin RAM și un speaker de 1 bit care nu se compară cu minunatul SID.
TL: Ce ar fi mai de folos pentru un începător care vrea să facă jocuri pe C64: să transcrie inițial coduri sugerate pe internet sau să învețe direct programarea BASIC și să-și construiască propriile jocuri simple, pas cu pas?
GC: Să copiezi jocuri și alte lucruri din reviste (sau în cazul nostru, de pe internet) chiar poate să te învețe să scrii coduri, mi se pare extrem de folositor (acesta fiind, după părerea mea, un mare avantaj al anilor ’80). (Notă: La sfârșitul interviului veți găsi un program creat și testat de Gabriel: Morse Code Generator 1.0)
TL: De ce ar trebui copiii să învețe programarea BASIC în școli?
GC: Nu cred că ar trebui să se învețe BASIC în școli, deoarece nu se mai folosește deloc în lumea modernă.
TL: Ce reacție crezi că ar avea atât copiii, cât și adolescenții față de Quantum Link?
GC: “OMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMGMG! Internet în anii ‘80? Damn...” Noi încă eram pionieri pe-atunci.
TL: Imaginează-ți că ești un demo coder. Ce lucru neobișnuit ai testa pe un C64?
GC: Aș crea un mp3 player și aș găsi o metodă de a încărca fișiere mp3. Bineînțeles, n-ar fi destul RAM nici măcar pentru un sfert de secundă mp3, deci ar trebui lucrat mai mult la asta.
TL: Ai de gând să creezi o casetă care funcționează cu MS-DOS, pentru un C64?
GC: MS-DOS nu a folosit niciodată casete și nu poate rula pe un Commodore 64.
TL: Un signature sprite?
GC: 🦄
TL: 👽🎈
Interviul a apărut și în Revista electronică de științe, Gnosis, a Colegiului Național „Costache Negruzzi” Iași (secțiunea Informatică): http://www.gnosis.colegiulnegruzzi.ro/gnosis2019.pdf
Morse Code Generator 1.0:
Comments
Post a Comment