“Palaria florentina” la Teatrul National

Weekend-ul trecut am fost la o noua piesa de teatru, "Palaria florentina", in care au jucat, din nou, Haruna si Calin, prietenii mamei. Piesa a fost tot in Sala Mare.
Actiunea are loc la Paris. Fadinard, personajul principal, este un tanar parizian. Intr-o dimineata, calul tanarului Fadinard mananca din greseala palaria florentina (facuta din paie, maci si panglici) a doamnei Beauperthuis. Aceasta este foarte suparata!



Ea si cu ofiterul Emil Tavernis ii poruncesc lui Fadinard sa cumpere degraba o alta palarie florentina (palaria costase foarte mult si, pe deasupra, fusese cumparata de domnul Beauperthuis, sotul Doamnei, tocmai de la Florenta). Doamna Beauparthuis: “Imi vine sa lesin!”. Fadinard: “Nu, va rog frumos, nu lesinati aici!”.



Fadinard avea insa alte planuri: urma sa se insoare cu Helene, fiica lui Nonancourt (Nonacourt este interpretat de Calin). Familia miresei era de la tara. M-am amuzat foarte tare cand Fadinard s-a uitat inspre public si a intrebat: “Ati vazut vreodata un porc mistret?”, aratand apoi portretul lui Nonancourt, socrul lui. :))



“Palaria florentina” se aseamana cu “Iasii in Carnaval”. In ambele piese oamenii se confunda intre ei, iar actiunea se complica din cauza acestor confuzii. Aflat in dificultate, Fadinard se duce la o croitorie pentru a face rost de o noua palarie. Croitoreasa, pe nume Claire (interpretata de Haruna), este femeia pe care Fadinard o parasise cu 6 luni in urma…



Pentru a-i face pe plac lui Claire si pentru a primi cat mai repede palaria florentina, tanarul o alinta pe croitorerasa, ii spune ca o iubeste si ii promite ca se va casatori cu ea.



Ajutorul croitoresei, trimis de aceasta sa cumpere panglici, este confundat cu primarul. Astfel, nuntasii se pun pe asteptat in croitorie ca sa se oficieze nunta. Ajutorul de croitor se mira ca este urmarit de tot alaiul nuntasilor... :))



Dupa tot felul de peripetii, Fadinard ajunge la Baroana pentru a-i cere palaria florentina, singura palarie care se mai gasea in oras. Ea il confunda pe Fadinard cu un cantaret italian. Impreuna cu servitoarele ei, Baroana il roaga pe Fadinard sa le cante ceva. Urmeaza alte momente foarte comice cu Fadinard cantand... :))



Piesa este foarte frumoasa, toate intamplarile sunt amuzante! :) Mi-a placut foarte mult cum au jucat Haruna si Calin. Haruna a interpretat foarte bine croitorerasa indragostita, care isi astepta iubitul de foarte mult timp. :)



Si Calin a interpretat rolul sau foarte bine! Ca si in piesa “Iasii in Carnaval”, glumele sale au facut toata atmosfera si mai placuta! M-a amuzat cand Calin a venit pe scena cu o farfurie cu tort in mana (tocmai sosea de la asa-zisa nunta). Era murdar de tort pe fata si era ametit dupa atata agitatie, bautura si mancare.



Un alt personaj din piesa, care mi-a placut, a fost Vezinet (interpretat de Constantin Puscasu). El era unchiul mirelui. Era surd, nu avea habar de ce se intampla in jurul lui...



Dar rolul sau in piesa este foarte important! Cadoul sau de nunta este chiar o palarie florentina despre care, pana la final, nimeni nu stie. Ba chiar nimeni nu da importanta cadoului, cutia cu palaria fiind aruncata pe undeva prin spate, la inceputul piesei.



Cutia reapare la final, cand Nonancourt ia toate cadourile de nunta. Dupa lungi cautari, Fadinard apare disperat pe scena, cu un ochi vanat, si mare ii este bucuria atunci cand gaseste cadoul unchiului... o palarie florentina perfecta pentru doamna Beauperthuis!



Fadinard este foarte fericit ca poate, in sfarsit, sa stea linistit cu mireasa lui, Helene (Fadinard: “Ma duc la doamna Beauperthuis si ii dau palaria! Hipopotamul ala ma va lasa in pace!”). Hipopotamul este, desigur, ofiterul Emil Tavernis. :))
Sunt foarte multe scene amuzante si cu Vezinet de-a lungul piesei (Vezinet: “Stii unde imi sunt papucii de casa?”. Nonancourt: “La dracu’!”. Vezinet: “Mersi, draga!”.)! :)
Confuziile facute in piesa sunt lamurite in final cand totul se termina cu bine! Fadinard si Helene raman impreuna, iar doamna Beauperthuis isi recupereaza palaria florentina...



In timpul piesei, mai apar si cei doi “clovni” care umbla de colo-colo, schimband si decorul uneori. De fiecare data cand se dadea jos cortina (pentru schimbari mai mari, care necesitau un pic de timp), cei doi “clovni” veneau in fata spectatorilor si interpretau propriul lor dans amuzant. :)) Pesemne ca doreau si ei atentie, aplauze... :)



Ma bucur foarte mult ca am mers la aceasta piesa de teatru! Abia astept sa mai merg la altele, unde vor juca prietenii mamei, Haruna si Calin! :)
Daca se va mai ivi ocazia sa mai merg la aceasta piesa, voi veni si eu... cu o palarie florentina! Dar sper sa nu ma intalnesc cu vreun cal pe drum... :))