Bunicul...

O buna parte a copilariei mele mi-am petrecut-o cu Bunicul. Cu Bunicul am invatat literele, foarte devreme, la 2 ani. Dintr-un dictionar... Bunicul meu il stia bine pe Eminescu sau, mai bine zis, cunostea foarte bine intreaga opera a poetului. De la Bunicul am aflat si eu despre Mihai Eminescu.
In plimbarile noastre lungi prin Parcul Copou, langa care locuiesc, Bunicul mi-a aratat statuia si Teiul lui Eminescu. Mereu Bunicul imi vorbea despre poetul Mihai Eminescu, dar si despre prietenii lui, Ion Creanga si Veronica Micle, ale caror statui le-am gasit in Parcul Copou. Bunicul stia atat de multe lucruri despre ei!
Tot in acea perioada Bunicul a inceput sa imi citeasca poezii de Mihai Eminescu. Mi-aduc aminte ca, desi nu intelegeam chiar tot, imi placea sa il aud pe Bunicul citind:
“Naste luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe campie”
(Craiasa din povesti)
Uneori chiar adormeam la amiaza, in timp ce Bunicul imi citea din poezii:
“Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina –
Dormi in pace!”
(Somnoroase pasarele)
Poemul preferat al Bunicului era Luceafarul:
“A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata…”
Tot cand eram mica, am descoperit si biroul Bunicului. Era ca un adevarat muzeu, plin de carti si de fotografii vechi printre care am gasit unele chiar cu poetul Mihai Eminescu. Bunicul avea un tablou chiar cu Teiul lui Eminescu.
Asa l-am cunoscut eu pe poetul Mihai Eminescu, ascultandu-l pe Bunicul citindu-i poeziile, plimbandu-ma si jucandu-ma pe langa Teiul poetului:
“S-avanta pe el si pleaca
Paru-n vanturi, capu-n piept
Nu se uita inainte-i
Nu priveste indarat”
(Fat Frumos din Tei)
Astazi astept sa mai cresc putin ca sa pot citi si eu cartile pe care Bunicul le-a scris despre Eminescu.
“Astfel zise lin padurea
Bolti asupra-mi clatinand;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit din camp razand"

"Astazi, chiar de m-as intoarce
A-ntelege nu mai pot…
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta, cu tot”
(O, ramai)

Ramas bun, Bunicule!